Pagini

joi, 18 aprilie 2013

Microbusul in Chisinau, o adevarata viata

 Azi nu prea am chef de nimic serios sau mai melancoolic, asa ca am decis sa imi fac o revenire dupa aproape o luna de absenta (imi pare rau) cu ceva mai amuzant, sper sa va placa noul meu stil.

____________________________________________________________________________

As vrea sa vorbesc despre oamenii din microbusele din capitala si sa le impart in mai multe categorii:

  •  Adormitii- doar mie mi se pare sau multi primesc "caif" de la faptul ca ma calca pe mine pe pantofi. Ca sa fiu sincer "ini vine sa le frec vreo doua"! Mai au o modalitate interesanta de comunicare cind se pun pe tine, iar in caz ca soferul brusc opreste microbusul ai incurcat-o.
  • "Urlatorii"- aceasta categorie fac partea cea mai amuzanta din microbus, ei stau si tipa din spatele transportului timp de 15 min : "La oprire sa opresti wai am spus!" Nu stiu daca observata, dar ei fac o greseala de vorbire. De ar fi numai una. Asa si imi vine sa il calc pe papuci ( evil :P ) 
 
  • Soferi obraznici- am vorbit despre pasageri haideti sa trecem la soferii nostri iubiti care nu doresc sa opreasca. Un caz din viata mea , domnul nu dorea sa opreasca microbusul pina nu il rugam in limba rusa. Eu ca un adevarat patriot l-am trimis pe romaneste ( :D ), Norocul meu era ca un tinar de vreo 23 de ani a pus "laba pi umarul lu aşela, ap tuma ni sî pare ca il macieşte".
  • Soferi zgirciti- chiar daca precedentul tip de soferi este unul destul de rau exista un tip si mai dezastruos. Acest tip umpla microbusul pina nu mai poti respira si simti mirosul fiecarui om atit de patrunzator incit iti vine sa mori, dar nu, soferul inca mai "urla : Mai in cur bagativa, mai in cur, mai este loc, otveciaiu!" (asta a fost o citata, eu mai nu am murit cind am auzit).

____________________________________________________________________________

Aici doresc sa inchei acest articol o sa mai vin cu asa gen de statistici. Pina data viitoare, Ion Moldoveanu.

vineri, 1 februarie 2013

Animale in trolebuz

 Intr-o dimineata racoroasa ma indreptam spre statia de trolebuz, ajunsem acolo o data cu troleul. Toate locurile erau ocupate, insa eu si asa nu doream sa ma asez. La urmatoarea statie s-au urcat atitea persoane incit cu greu mai puteam sa ma misc. Am ajuns linga fereastra, acolo am intilnit un cunoscut de al meu, un barbat de 34 de ani, tatal prietenului meu. El imi cedase locul, sub pretextul ca trebuie sa coboare, stiam unde el trebuie sa plece, mai avea inca doua statii, insa din politete mi-a cedat locul. Nu pot sa spun ca eram fericit, mai mult ma simteam incomod. De pe scaun toti erau mai sus decit mine si se uitau cu ochii mari ca nu cumva sa ma ridic si sa ocupe altcineva locul. Cautam cu privirile o persoana batrina pentru ai ceda locul, insa nu vedeam nici una. Printre toti acei oameni am vazut-o pe ea, era colega mea din clasa paralela, o prietena foarte buna, nu stiam cum sa ii atrag atentia, caci ea nu ma observase, incearca sa se tina pe picioare din cauza grabitilor care nu vad pe nimeni si nimic inafara de propria persoana. In sfirsit ma observase, ii facu un semn sa vina si sa se aseze, eram fericit ca scapasem de privirile reci ale "oamenilor" care erau gata sa ma distruga ca sa se aseze. Ea era foarte multumita ca acum e pe scaun, o vedeam destul de obosita, era in mijlocul competitiilor la tenis si nu sunt sigur ca avea timp sa se odihneasca. Linga mine venise un domn si o doamna, ambii aveau o virsta inaintata.

La un moment dat batrinul se enerva si incepu a striga la prietena mea, cu nemultumirea ca ea nu ofera locul doamnei. Prietena mea e o fire foarte sensibila. O vedeam cum din greu se tinea sa nu plinga. Era foarte greu sa o inveselesti, mai mult era neutra. Ea se scoala, eu o opresc si i-am dat de inteles barbatului ca acest loc nu v-a fi cedat. Chiar vizavi de prietena mea era un tinar de 20-22 de ani. Ii facu semn si el intelese ca trebuie sa se ridice. La urma-urmeu este totusi barbat. I-am spus direct in fata domnului " Data viitoare cind incercati sa faceti un lucru bun si sa ajutati pe cineva, incercati sa nu fiti un animal ".