Nuvela Unui Profesor

 O dimineata intunecoasa, care inspira in sinea ei nesiguranta zilei ce urmeaza. Alarma ceasului suna parca mai brutal decind nu o ai pe ea alaturi, mina ta, care inainte sarea pentru a stinge alarga, ca sa nu o trezeasca, acum nu mai are nici un motiv de graba. Timpul se scurge incet, lasind loc gindurilor sumbre, care tot intuneca mintea fara a le da o cale de iesire. Atintesc privirea spre tavan, pare mai intunecat decit de obicei, in coltul deasupra patului se observa un paianjen care isi repara "casuta" distrusa de o prada mult prea puternica. Sunetul lemnului vechi care trosneste sub povara timpului se aliniaza intr-o linie melodioasa, uneori chiar cu un ritm si o istorie. O mica privire spre ceas si corpul se arunca din pat fara a binevoi, tot mai grabit cu fiecare secunda, care rasuna in capul plin de ginduri intilcite fara a intilni un obstacol. Micul dejun este de nelipsit, insa daca as intirzia, posibil ar fi ultimul lucru facut in calitate de profesor, iar banii pentru a trai de unde i-asi lua, banii pe care si asa nu ii am si traiesc din foamete in foamete.


 Usa se deschide larg, iar aerul rece de afara inlocuieste cafeaua si piinea cu unt care trebuiau sa te trezeasca. Si iata primul pas si piciorul se infunda in oamatul gros. Cerul e de un senin de invidiat si pentru o zi de vara, insa parca nu e adevarat. Asteptarile se adevereau, norii, au acaparat in scurt timp acel loc neatins de problemele omenirii si ninsoare porni cu fulgi mari si desi. Razele soarelui incearca din rasputeri sa treaca pin aceasta invalmaseala pentru a se izbi gu greutate de zapada deja cazuta, si a sari inapoi, orbind orice om care isi croieste drum prin acest tarim de vis. Grijile nu mai conteaza nimic, capul acum e liber sa viseze la viitor, toate problemele au gasit solutiile in invalmaseala de odinioara. La floraraia de linga scoala am cumparat un buchet de flori, din putinul pe care il am, sunt sigur ca nu o sa maninc azi, insa ea merita. Plin de incredere si insirat de vraja iernii mergeam cu pasi hotaritori spre aleasa vietii mele. Mai era o singura curba si intram pe teritoriul scolii, la poarta era un elev. Ce elev, nici nu ii poti spune asa, cu parinti bogati, era un adevarat huligan, care nu stie de respect si de greutati, avind indeajuns bani sa isi acopere neajunsurile. Si de la citiva metri puteam opserva privirea lui usuratica si nepasatoare asupra viitii, cu toata ca eram pe intirziate si eu si el, ne se prea grabea. Cu un semn din cap adresat sa se grabeasca, mi-a raspuns un zimbet la fel de nepasator ca si pina acum. Deodata am simtit cum piciorul imi aluneca, corpul meu neasteptat de asa un lucru, impinzit de increder, fara a se opune instinctiv caderii. Plonjind in adincul zapezii, palaria a decolat parca, cautind un proprietar mult mai atent. Servieta era deschisa, iar toate lucrarile si hirtoagele de rutina ale unui profesor zburau de colo colo. Sculat de jos, auzeam zimbetul baiatului, mindru de faptul ca a pus aceasta piedica iscusita. Buchetul era distrus, am incercat sa salvez o parte din lucrarile mele care odata ce ajungeau pe zapada se distrugeau, deoarece cerneala se prescurgea de pe ele ca untul in tigaie. Am auzit un rasunator clopotel, iar baiatul o gonea spre scoala. Am avut nevoie de ceva timp pentru a stringe resturile. Nu ma mai simteam atit de puternic, de parca totul a sarit din mine in urma cazaturii. Mintea a revenit in cursul ei incilcit, iar solutiile si-ai pierdut rostul, visele au fost distruse de realitate.


 Seara, inainte de somn am simtit inima stringinduse in piept, nu mai batea, nu mai avea nevoie de asa ceva. Viata continua, insa deja se putea spune clar ca era finisata. Tavanul cedat putin sub greutatea zapezii, eu aproape distrus, mai mult ca ingenunchiat in fata problemelor. Acel mic paianjen si-a reparat pinza, iar acum era din nou in asteptarea prazii. E o fiinta inferioara, si totusi traiesti fara griji, nu as fi crezut ca voi zice asa ceva insa : Il invidiez...

Cum sa recunosti un mincinos?

Istorii: Visul

De mult timp nu am mai scris istorii, dupa calculele mele asta a fost cam 4 luni de zile. Am decis sa imi fac aparitia de data asta cu o istorie mai romantica chiar daca la inceput o sa para invers o sa vedeti spre sfirsit. In general toate istoriile mele depind doar de dispozitia mea. Sper ca o sa va placa.

Ajungi acasa bat,
Si te culci repede in pat.
Ea vine linga tine,
Brusc incepe sa suspine.
Iti sopteste la ureche ca ii insarcinata.,
Si ca isi doreste o fata.
Te uiti la ia surprins,
Nu intelegi ce s-a intimplat, panica te-a cuprins.
Mai mult distrus decit fericit.
Pe buzelele eu zimbetul s-a sfirsit.
"-Il vrei?" cuvintele pronuntate pe ultima rasuflare
Trebuia sa dai un raspuns caatare.
Te scoli incet din pat,
Ea iti spune ca deja s-a saturat
Nu are nevoie decit de un barbat.
Te uiti din ce in ce mai speriat la ea.
Si intelegi ca are inima ta.
Incepe sa plinga pentru prima oara
Simti de parca toata lumea pe umerii tai coboara.
"-Il vreu, il vreu , dar nu acum!
Eu in viata nu mi-am ales un drum!"
Deschizi usa larg si pasesti convins
Caci in casa asta lumina s-a stins.
Te duci in alta parte,
De citiva ani nu ai auzit de ea, poate
Poate a facut avort sau poate,
Are o fetita si e in singuratate,
Acum esti un om implinit si ai avut dreptate.
Caci in anii ce au fost ai strins de toate.
Te duci la aceeasi usa, cindva mereu deschisa.
Tragi de clanta, insa acum era inchisa.
Scoti din buzunar o cheie si o pui in broasca.
Inima bate tare si asteapta o minune cereasca.
Rasucesti cu mina slaba de citeva ori,
Usa se deschide aruncind fiori.
Oare chiar a asteptat?
Oare chiar am fost pentru ea singurul barbat?
Pasesti incet in acea camera acum pustie.
Amintirile in cap parca invie.
Simti de mii de ori acum mai tare
Durerea ce o avea ea in acea seara.
Si ce sa vezi? Camera e pustie.
Iar un gind rece inca adie.
Auzi din spate niste voci,
Rapid o iei la fuga si te intorci.
Nu era ea...era o doamna trecuta de floarea tineretii
O culoare densa ii imbiba pometii.
Ti-a spus ca a murit demult.
Din cauza dorului trecut.
Simti ca te brabusesti ca vrei sa mori
Si ai pe tot corpul doar fiori.
Te pornesti brusc fara oprire,
Ea iti striga din urma cu nestapinire.
Te uirci in masina si tot drumul o vezi pe ea.
Si cind te gindesti ca inca putea fi a ta.
Ca totul se putea altfel intimpla.
Si ai vrea ca totul sa fie doar in imaginatia ta.




Brusc simti o durere mare,
Inchizi ochii, ii deschizi si vezi in jur doar soare.
O Doamne, a fost un vis
Pe care bine ca nu l-am atins.
Te duci la iubita ta la masa.
Acum esti la tine in casa.
Te apropii de aea incet si ii soptesti la ureche
Cuvinte care nu au rima si pereche:
"Stii iubito, in viata mea am nevoie doar de doua femei,
Tu siuna care sa aiba ochii tai!"